CONSUMUL DE PEȘTE: MITURI VS. ADEVĂRURI


Dacă vă interesează viața sănătoasă sau fitness-ul, probabil că ați auzit recomandările oficiale conform cărora ar trebui să mâncăm pește de două ori pe săptămână - în special pește gras cu un conținut ridicat de acizi grași omega-3. De fapt, știm din studiile epidemiologice că națiunile care au un aport ridicat de pește și produse din pește sunt, în general, foarte sănătoase. În anumite situații specifice, cum ar fi sarcina, aportul de pește, sau de acizi grași omega-3, este chiar foarte important și aproape esențial pentru buna dezvoltare a copilului, fiind recomandat consumul a 1-4 porții pe săptămână, mai ales pentru efectele sale pozitive asupra dezvoltării sistemului nervos al copilului.

Carnea de pește este de înaltă calitate, deoarece conține toți aminoacizii esențiali și este ușor digerabilă. În mod obișnuit, nu conține aproape deloc proteine fibroase. Dintre micronutrienți, merită menționat în special conținutul ridicat de vitaminele A și D, care sunt în general consumate în cantități foarte mici în alimentație. Carnea de pește conține, de asemenea, o cantitate mai mare de vitamine din complexul B, seleniu și iod, iar acizii grași nesaturați omega-3, pe care nu îi putem sintetiza în organismul nostru și care ne sunt esențiali, sunt, bineînțeles, de asemenea foarte valoroși. S-a demonstrat că acizii grași omega-3 reduc riscul de boli cardiovasculare, scad nivelul colesterolului din sânge și au astfel efecte pozitive asupra sistemului nostru circulator. Din aceste motive, peștele face parte, în general, dintr-o alimentație sănătoasă. Din nefericire, se pare, de asemenea, că aportul de pește este insuficient în special în România. Conform datelor statistice Eurostat, românii consumă de aproape trei ori mai puţin peşte decât media Uniunii Europene, estimată la 22,5 kilograme pe locuitor într-un an, însă şi între ţările UE sunt variaţii foarte mari, în funcţie de tradiţie. În prezent, românii consumă anual aproximativ 8,5 kg de pește.


Din acest motiv, Institutul de Nutriție Modernă a pregătit un articol care răspunde la cele mai frecvente întrebări legate de consumul de pește și lămurește unele dintre afirmațiile nefondate.


PEȘTII ȘI CONTAMINANȚII - AR TREBUI SĂ NE ÎNGRIJORĂM DE EI?

Pe de altă parte, vedeți adesea afirmații potrivit cărora peștele din zilele noastre conține o mulțime de contaminanți și, prin urmare, nu ar trebui consumat în mod regulat. Care este adevărul?

Este adevărat că, în general, din cauza poluării mărilor noastre, peștele poate contribui la aportul de anumiți contaminanți, cum ar fi metilmercurul, dioxinele și bifenilii policlorurați (PCB), substanțele ignifuge bromurate și alte substanțe care pot afecta negativ sănătatea umană. Unele dintre aceste substanțe sunt concentrate, de exemplu, în grăsimi (dioxine și compuși asemănători dioxinei) și, prin urmare, în general, peștele cu un conținut mai mare de grăsimi va conține mai multe dintre acestea (somon, hering etc.). În schimb, metilmercurul este mai abundent în peștii prădători și longevivi, care se hrănesc cu alți pești (peștele-spadă, unele specii de ton) și astfel concentrează mercurul în ei.

Totuși, la fel ca în cazul tuturor lucrurilor din domeniul nutriției, va depinde de aportul global al acestor substanțe potențial periculoase și este adevărat că, chiar și în cazul unui nivel mai ridicat de consum de pește gras, nu trebuie să ne îngrijorăm prea mult de efectele negative asupra sănătății noastre. Autoritatea Europeană pentru Siguranța Alimentară (EFSA) afirmă că metilmercurul, dioxinele și PCB-urile din pește nu reprezintă un risc pentru sănătatea noastră și este puțin probabil să depășim limitele superioare tolerabile pentru acești contaminanți.

În mod similar, Institutul de Stat pentru Sănătate (SZU) a testat diverse conserve de pește disponibile pe piață în 2020 și a evaluat riscul de metilmercur. Rezultatele acestei analize au arătat că, pentru ca un adult să depășească limita de sănătate pentru mercurul din aceste produse, ar trebui să consume peste 1 900 g de conserve de pește pe zi cu cel mai ridicat conținut de mercur detectat, ceea ce reprezintă o cantitate cu adevărat nerealistă. Chiar dacă am depăși această cantitate, nu ar exista niciun prejudiciu pentru sănătate pe termen scurt, deoarece limitele toxicologice sunt foarte stricte, iar depășirea acută a acestei limite nu înseamnă automat daune pentru sănătate.

"Populația generală nu trebuie să-și facă griji cu privire la mercurul din produsele din pește convențional, dar acizii grași omega-3 (EPA și DHA) sunt mult mai valoroși din perspectiva sănătății. Acest lucru este valabil, în general, și pentru alimentele pentru copii, care sunt consumate pentru o perioadă limitată de timp și nu zilnic. "- Institutul Național de Sănătate



CONSUMUL DE PEȘTE ÎN TIMPUL SARCINII


Așa cum am explicat mai sus, nu trebuie să ne facem griji în privința consumului de pește în ceea ce privește conținutul de contaminanți. Cu toate acestea, există o excepție - pentru că bebelușul nenăscut este foarte sensibil la expunerea la mercur, este recomandabil să urmăriți consumul de pește în timpul sarcinii (sau cu câteva luni înainte de concepție) și să consumați pește care conține mai puțin mercur. Acest lucru se datorează faptului că metilmercurul este deosebit de toxic pentru sistemul nervos și creierul în curs de dezvoltare al copilului în această perioadă. Organismul nostru poate scăpa de metilmercur în mod natural, dar de obicei este nevoie de câteva luni pentru ca concentrația acestuia să scadă.

Din nou, totuși, nu trebuie să fim prea îngrijorați de aceste riscuri atunci când consumăm până la 2 porții de pește pe săptămână, chiar și în timpul sarcinii, deoarece este puțin probabil să depășim doza săptămânală tolerabilă de metilmercur dintr-o dietă normală și din peștele disponibil în mod obișnuit. Cu toate acestea, trebuie să fim atenți la anumite specii de pește - ton roșu, ton albacora, rechin, marlin (sailfish), știucă, pește spadă. Cu toate acestea, aceste specii nu sunt disponibile în mod obișnuit în UE sau consumul lor este minim.

În mod similar, este puțin probabil ca femeile însărcinate să depășească aportul sigur de dioxine cu două porții de pește gras pe săptămână. Cu toate acestea, ele ar trebui să fie atente la peștele din Marea Baltică, care poate conține mai mulți dintre acești contaminanți - de exemplu, heringul din această mare conține de 3,5 ori mai multe dioxine decât heringul din altă locație, iar somonul baltic are în medie de aproximativ 5 ori mai multe dioxine decât somonul capturat în altă locație.

Din acest motiv, femeile însărcinate, cele care alăptează și cele aflate în perioada fertilă ar trebui să prefere peștele care conține în mod natural mai puțini dintre acești contaminanți (a se vedea infograficul de mai jos) și ar trebui să evite peștele capturat în Marea Baltică, ca măsură de precauție.

Sursa: Institutul de Nutriție Modernă